Apocalipsa 1:15 · Biblia Cornilescu
picioarele Lui erau ca arama aprinsă, și arsă într-un cuptor; și glasul Lui era ca vuietul unor ape mari.
În context — Apocalipsa 1
14 Capul și părul Lui erau albe ca lîna albă, ca zăpada; ochii Lui erau ca para focului;
15 picioarele Lui erau ca arama aprinsă, și arsă într-un cuptor; și glasul Lui era ca vuietul unor ape mari.
16 În mîna dreaptă ținea șapte stele. Din gura Lui ieșea o sabie ascuțită cu două tăișuri, și fața Lui era ca soarele, cînd strălucește în toată puterea lui.
Trimiteri — 9 referințe
- Ezechiel 43:2 Și iată că slava Domnezeului lui Israel venea dela răsărit. Glasul Său era ca urletul unor ape mari, și pămîntul strălucea de slava Sa.
- Daniel 10:6 Trupul lui era ca o piatră de hrisolit, fața îi strălucea ca fulgerul și ochii îi erau niște flăcări ca de foc; dar brațele și picioarele semănau cu niște aramă lustruită, și glasul lui tuna ca vuietul unei mari mulțimi.
- Apocalipsa 14:2 Și am auzit venind din cer un glas ca un vuiet de ape mari, ca vuietul unui tunet puternic; și glasul, pe care l-am auzit, era ca al celorce cîntă cu alăuta, și cîntau din alăutele lor.
- Apocalipsa 19:6 Și am auzit, ca un glas de gloată multă, ca vuietul unor ape multe, ca bubuitul unor tunete puternice, care zicea: „Aliluia! Domnul, Dumnezeul nostru Cel Atotputernic, a început să împărățească.
- Apocalipsa 2:18 Îngerului Bisericii din Tiatira, scrie-i: „Iată ce zice Fiul lui Dumnezeu, care are ochii ca para focului, și ale cărui picioare sînt ca arama aprinsă:
- Psalmii 93:4 Dar mai puternic decît vuietul apelor mari, și mai puternic decît vuietul valurilor năpraznice ale mării, este Domnul în locurile cerești.
- Ezechiel 1:7 Picioarele lor erau drepte, și talpa picioarelor lor era ca a piciorului unui vițel, și scînteiau ca niște aramă lustruită.
- Ezechiel 40:3 M'am dus acolo; și iată că acolo era un om, a cărui înfățișare era ca înfățișarea aramei; el avea în mînă o sfoară de măsurat, de in, și o prăjină de măsurat, și stătea la poartă,
- Isaia 17:13 Neamurile mugesc cum mugesc apele mari... Dar cînd le mustră Dumnezeu, ele fug departe, izgonite ca pleava de pe munți la suflarea vîntului, ca țărîna luată de vîrtej.