29 Rebeca avea un frate, numit Laban. Și Laban a alergat afară la omul acela, la izvor.

30 Văzuse veriga și brățările în mînile sorei sale, și auzise pe soru-sa Rebeca spunînd: „Așa mi-a vorbit omul acela.” A venit dar la omul acela, care stătea lîngă cămile la izvor,

31 și a zis: „Vino, binecuvîntatul Domnului! Pentruce stai afară? Am pregătit casa, și am pregătit un loc pentru cămile.”