Iov 14:10-12Dar omul cînd moare, rămîne întins; omul, cînd își dă sufletul, unde mai este?
Iov 21:13Își petrec zilele în fericire, și se pogoară într'o clipă în locuința morților.
Eclesiastul 9:10Tot ce găsește mîna ta să facă, fă cu toată puterea ta! Căci, în locuința morților, în care mergi, nu mai este nici lucrare, nici chibzuială, nici știință, nici înțelepciune!
Iov 7:8-10Ochiul, care mă privește, nu mă va mai privi; ochiul tău mă va căuta, și nu voi mai fi.
Iov 7:21Pentruce nu-mi ierți păcatul, și pentruce nu-mi uiți fărădelegea? Căci voi adormi în țărînă, și cînd mă vei căuta, nu voi mai fi!”
Iov 10:22în țara întunerecului și a umbrei morții, în țara negurii adînci, unde domnește umbra morții și neorînduiala, și unde lumina este ca întunerecul!”
Iov 17:13Cînd Locuința morților o aștept ca locuință, cînd în întunerec îmi voi înălța culcușul;
Iov 19:27Îl voi vedea și-mi va fi binevoitor; ochii mei Îl vor vedea, și nu ai altuia. Sufletul meu tînjește de dorul acesta înlăuntrul meu.
Iov 21:23Unul moare în mijlocul propășirii, păcii și fericirii,
Eclesiastul 6:3-5Chiar dacă un om ar avea o sută de copii, și ar trăi mulți ani,-oricît de mult i s'ar mări numărul zilelor anilor lui, dar dacă nu i se satură sufletul de bunătățile agonisite de el, și dacă nici de înmormîntare n'are parte, eu zic că o stărpitură este mai fericită decît el.