Luca 7:8 · Biblia Cornilescu
Căci și eu, care sînt supt stăpînirea altuia, am supt mine ostași. Și zic unuia: ,Du-te!’ și se duce; altuia: ,Vino!’ și vine; și robului meu: ,Fă cutare lucru!’ și-l face.”
Căci și eu, care sînt supt stăpînirea altuia, am supt mine ostași. Și zic unuia: ,Du-te!’ și se duce; altuia: ,Vino!’ și vine; și robului meu: ,Fă cutare lucru!’ și-l face.”
7 De aceea nici nu m'am socotit vrednic să vin eu însumi la Tine. Ci, zi o vorbă, și robul meu va fi tămăduit.
8 Căci și eu, care sînt supt stăpînirea altuia, am supt mine ostași. Și zic unuia: ,Du-te!’ și se duce; altuia: ,Vino!’ și vine; și robului meu: ,Fă cutare lucru!’ și-l face.”
9 Cînd a auzit Isus aceste vorbe, S'a minunat de sutaș, S'a întors spre norodul, care mergea după El, și a zis: „Vă spun că nici chiar în Israel n'am găsit o credință atît de mare.”