Psalmii 107:26 — „Se suiau spre ceruri, se pogorau în adînc; sufletul le era p…”

Psalmii 107:26 · Biblia Cornilescu

Se suiau spre ceruri, se pogorau în adînc; sufletul le era perdut în fața primejdiei.

Vezi în capitol

În context — Psalmii 107

25 El a zis, și a pus să sufle furtuna, care a ridicat valurile mării.

26 Se suiau spre ceruri, se pogorau în adînc; sufletul le era perdut în fața primejdiei.

27 Apucați de amețeală, se clătinau ca un om beat, și zădarnică le era toată iscusința.

Psalmii 22:14 Am ajuns ca apa, care se scurge, și toate oasele mi se despart; mi s'a făcut inima ca ceara, și se topește înlăuntrul meu.
Psalmii 119:28 Îmi plînge sufletul de durere: ridică-mă după Cuvîntul Tău!
2 Samuel 17:10 Atunci cel mai viteaz, chiar dacă ar fi avut o inimă de leu, se va înspăimînta; căci tot Israelul știe că tatăl tău este un viteaz, și că are niște viteji cu el.
Isaia 13:7 De aceea toate mînile slăbesc, și orice inimă omenească se topește.
Naum 2:10 Este jăfuită, pustiită, și stoarsă de tot! Inima îi e mîhnită, îi tremură genunchii, toate coapsele sufăr, și toate fețele au îngălbenit.