Psalmii 39:2 · Biblia Cornilescu
Am stat mut, în tăcere; am tăcut, măcar că eram nenorocit; și totuș durerea mea nu era mai puțin mare.
În context — Psalmii 39
1 (Către mai marele cîntăreților: Către Iedutun. Un psalm al lui David.) Ziceam: „Voi veghea asupra căilor mele, ca să nu păcătuiesc cu limba; îmi voi pune frîu gurii, cît va sta cel rău înaintea mea.”
2 Am stat mut, în tăcere; am tăcut, măcar că eram nenorocit; și totuș durerea mea nu era mai puțin mare.
3 Îmi ardea inima în mine, un foc lăuntric mă mistuia; și atunci mi-a venit cuvîntul pe limbă, și am zis:
Trimiteri — 6 referințe
- Matei 27:12-14 Dar n'a răspuns nimic la învinuirile preoților celor mai de seamă și bătrînilor.
- Faptele Apostolilor 4:20 căci noi nu putem să nu vorbim despre ce am văzut și am auzit.”
- Psalmii 38:13-14 Iar eu sînt ca un surd, n'aud; sînt ca un mut, care nu deschide gura.
- Isaia 53:7 Cînd a fost chinuit și asuprit, n'a deschis gura deloc, ca un miel pe care-l duci la măcelărie, și ca o oaie mută înaintea celor ce o tund: n'a deschis gura.
- Iov 32:19-20 lăuntrul meu este ca un vin care n'are pe unde să iasă, ca niște burdufuri noi, gata să plesnească.
- Matei 7:6 Să nu dați cînilor lucrurile sfinte, și să nu aruncați mărgăritarele voastre înaintea porcilor, ca nu cumva să le calce în picioare, și să se întoarcă să vă rupă.