Psalmii 141
1 (Un psalm al lui David.) Doamne, eu Te chem; vino degrabă la mine! Ia aminte la glasul meu, cînd Te chem!
2 Ca tămîia să fie rugăciunea mea înaintea Ta, și ca jertfa de seară să fie ridicarea mînilor mele!
3 Pune, Doamne, o strajă înaintea gurii mele, și păzește ușa buzelor mele!
4 Nu-mi abate inima la lucruri rele, la fapte vinovate împreună cu oamenii cari fac răul, și să nu mănînc din ospețele lor!
5 Lovească-mă cel neprihănit, căci lovirea lui îmi este binevenită; pedepsească-mă, căci pedeapsa lui este ca untdelemnul turnat pe capul meu. Să nu-mi întorc capul dela ea: dar rugăciunea mea se va înalța într'una împotriva răutății lor.
6 Cînd li se vor prăvăli judecătorii dealungul stîncilor, atunci vor asculta cuvintele mele, și vor vedea că sînt plăcute.
7 Cum se brăzdează și se spintecă pămîntul, așa ni se risipesc oasele la gura mormîntului.
8 De aceea, către Tine, Doamne, Dumnezeule, îmi îndrept ochii, la Tine caut adăpost; nu-mi părăsi sufletul!
9 Păzește-mă de cursa pe care mi-o întind ei, și de piedicile celor ce fac răul!
10 Să cadă cei răi în lațurile lor, în timp ce eu să scap!