Psalmii 60
1 (Către mai marele cîntăreților. Se cîntă ca și „Crinul mărturiei”. O cîntare de laudă a lui David, spre învățătură. Făcută cînd purta război cu Sirienii din Mesopotamia și cu Sirienii din Țoba și cînd s'a întors Ioab și a bătut în Valea Sării douăsprezece mii de Edomiți.) Dumnezeule, ne-ai lepădat, ne-ai împrăștiat, și Te-ai mîniat: ridică-ne iarăș!
2 Ai cutremurat pămîntul, l-ai despicat; drege-i spărturile, căci se clatină!
3 Ai făcut pe poporul Tău să treacă prin lucruri grele, ne-ai adăpat cu un vin de amorțire.
4 Ai dat celorce se tem de Tine un steag, ca să-l înalțe spre biruința adevărului. -
5 Pentruca prea iubiții Tăi să fie izbăviți, scapă-ne prin dreapta Ta, și ascultă-ne!
6 Dumnezeu a zis în sfințenia Lui: „Voi ieși biruitor, voi împărți Sihemul, și voi măsura valea Sucot.
7 Al Meu este Galaadul, al Meu este Manase; Efraim este tăria capului Meu, iar Iuda, toiagul Meu de cîrmuire:
8 Moab este ligheanul în care Mă spăl: peste Edom Îmi arunc încălțămintea: țara Filistenilor strigă de bucurie din pricina Mea!” -
9 Cine mă va duce în cetatea întărită? Cine mă va duce la Edom?
10 Oare nu Tu, Dumnezeule, care ne-ai lepădat, și nu mai ieși, Dumnezeule, cu oștirile noastre?
11 Dă-ne ajutor, ca să scăpăm din necaz! Căci ajutorul omului este zădarnic.
12 Cu Dumnezeu vom face isprăvi mari, și El va zdrobi pe vrăjmașii noștri.