Psalmii 144
1 (Un psalm al lui David.) Binecuvîntat să fie Domnul, Stînca mea, care-mi deprinde mînile la luptă, degetele la bătălie,
2 Binefăcătorul meu și Cetățuia mea, Turnul meu de scăpare și Izbăvitorul meu, Scutul meu de adăpost, care-mi supune pe poporul meu!
3 Doamne, ce este omul, ca să iei cunoștință de el, fiul omului ca să iei seama la el?
4 Omul este ca o suflare, zilele lui sînt ca umbra care trece.
5 Pleacă cerurile, Doamne, și pogoară-Te! Atinge munții, ca să fumege!
6 Fulgeră, și risipește pe vrăjmașii mei! Aruncă-Ți săgețile, și pune-i pe fugă!
7 Întinde-Ți mînile de sus, izbăvește-mă și scapă-mă din apele cele mari, din mîna fiilor celui străin,
8 a căror gură spune neadevăruri, și a căror dreaptă este o dreaptă mincinoasă.
9 Dumnezeule, Îți voi cînta o cîntare nouă, Te voi lăuda cu alăuta cu zece coarde.
10 Tu, care dai împăraților biruința, care ai scăpat de sabie ucigașă pe robul Tău David,
11 izbăvește-mă și scapă-mă din mîna fiilor celui străin, a căror gură spune neadevăruri, și a căror dreaptă este o dreaptă mincinoasă!...
12 Fiii noștri sînt ca niște odrasle, cari cresc în tinereța lor; fetele noastre ca niște stîlpi săpați frumos, cari fac podoaba caselor împărătești.
13 Grînarele noastre sînt pline, și gem de tot felul de merinde; turmele ni se înmulțesc cu miile, cu zecile de mii, în cîmpiile noastre:
14 vițelele noastre sînt prăsitoare; nu-i nicio pagubă, nicio robie, nici un țipăt în ulițele noastre!
15 Ferice de poporul care stă astfel! Ferice de poporul, al cărui Dumnezeu este Domnul!